Fund(al) rosu

Clientul nostru, stapanul nostru. Clientul e tot un fel de patron, iar daca mai lucri la inca un patron…

Nu pot intelege cum la noi in tara daca zugravul spune ce materiale sa cumperi aia faci, dar daca publicitarul te sfatuieste ce culori sa folosesti, ce campanie, prin ce media si asa mai departe, nu este bagat in seama. E o munca usoara, pentru oricine. De ce sa faci scoala de publicitate. haha. Ce e aia? Ce sa inveti acolo? Scoala se face ca sa stii sa instalezi un robinet, nu ca sa nimeresti 2-3 culori si un text pe un pliant. Asta e mentalitatea la noi. Si mi se confirma din ce in ce mai des.

Zilele trecute am avut de facut un pliant, dupa un vechi pliant primit de la client, in format powerpoint. Din lista metodelor de a enerva un designer, asta e pe locul 1. Vino la el cu un fisier powerpoint/office si deja va scoate fum pe urechi.

La cat de groaznic arata asa numitul pliant eu am inteles ca trebuie refacut. Timpul era scurt. Nu permitea elaborarea unui material informativ bine structurat, sustinut de texte corecte (cel putin gramatical) si imagini reprezentative, decupate si lucrate atent. Asta ar fi metoda numarul 2 de a enerva un designer.

designer: pe cand va trebuie?

client: pe ieri!

designer: haideti atunci acum 2 ore. [ar trebui sa fie raspunsul standard]

Pliantele urmau sa iasa din tipar ziua urmatoare (mii de bucati), asa ca am inceput in putinul timp disponibil sa caut niste imagini frumoase sa pun pe coperta.

Din pliantul asta

(coperta fata)

a iesit cam asa

(aici pe format deschis, coperta 1 cu coperta 4).

Se putea si mai bine..dar..timpul scurt, lucrari multe, am zis ca oricum arata mai bine decat ce aveau. E o imagine mare, de impact, exact cu ce produc ei.

Ca sa primesc raspuns apoi: “dar era bine cum era. Am mai tiparit asa si am avut succes cu ele”. Pai normal mai prostule ca ati avut ceva succes, pentru ca omul ce isi cauta acoperis nu se prea uita la pliant daca e roz, verde sau rosu. Dar atunci clientii tai sunt doar cei ce cauta atunci si vor fi mai putini decat daca ai face un pliant elegant ce il va lua si omul caruia nu-i trebuie chiar atunci un acoperis, dar poate are in plan sa-si cumpere. Imaginea actioneaza in subconstientul individului, iar scopul publicitatii e sa-i faci sa cumpere si pe cei ce nu au neaparata nevoie de acel produs sau serviciu.

Indivizii au tendinta de a cumpara lucruri de care nu au nevoie, spun cartile de publicitate si cam asa si este. Un material publicitar atragator si convingator actioneaza mult mai departe de impulsul de moment al omului, de a cumpara. Un material bine elaborat incepe sa creeze nevoi in mintea consumatorului. Acesta poate sa nu cumpere atunci produsul oferit de producator, dar poate il va cumpara in scurt timp, chiar daca deja are unul identic. Voi de cate ori nu v-ati schimbat telefonul sau alte componente eletronice si nu numai, pentru altele mai avansate (conform specificatilor producatorului) pentru ca asa v-au zis ei. Ei va spun ca produsul asta e mai bun decat  precedentul si.. hopa..deja strangeti bani pentru el. Camera telefonului are 1 megapixel in plus, trebuie  luat! Masina consuma cu 0,02% mai putin? Trebuie luata asta! si asa mai departe.

Asa ca, am refacut pliantul sa semene cu cel din power pointul de succes. Incep sa ma obosesc sa ma lupt cu toti cunoscatorii de design/publitate/arta. Frederic Beigbeder (un individ care a spus intr-o carte, in cuvinte mai urate ce inseamna publicitatea) numeste acest lucru cacatul de pe urma. Atunci cand incerci toate ideile, clasice sau iesite din tipar pentru a da unui client o campanie de succes, cand toate esueaza, nu mai ramane decat sa ii dai ce a mai ramas in tine in ultimele zile in care ai muncit fara pauza (nici chiar de wc). Ultima idee, de pe fund. Fundul creierului, nu va ganditi la prostii.

Bineinteles ca nu m-am putut abtine si pe langa cerintele cromatice venite de la client, am pus bonus, din partea mea, o adaugare de diacritice. Fiind un pliant tehnic, anumite cuvinte aratau cel putin ciudat fara palarii si restul semnelor. Colega mea a trimis pliantul la firma respectiva si le-a spus ca am lucrat putin la textul furnizat de ei.

Era bun textul, ce a mai facut?? intreaba suparat clientul.

Pai..stiti.. nu avea diacritice si colegul meu le-a pus, la tot textul. zice colega.

Ce nu avea?

Diacritice.

Ce sunt alea?

Stimate client, alea sunt niste semne grafice ce dau literei o valoare speciala si se pun deasupra sau dedesubtul unei litere. Pentru ca omul sa citeasca in pliantul tau ţiglă in loc de tigla.

Sirul profesionistilor in domeniu a continuat apoi cu tipografia care nu putea tipari din pdf, caci ei doar in Corel lucreaza. Dar asta e alta poveste, despre cum nu investesc firmele in pregatirea si perfectionarea angajatilor.

.